Proiect

Patrimoniul sportului. Baze sportive urbane de secol XX

  • "Patrimoniul sportului. Baze sportive urbane de secol XX" este un demers iniţiat de Institutul Naţional al Patrimoniului în parteneriat cu Filiala Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor din România. Scopul acestui proiect pilot este de a aborda problematica construcţiilor sportive ce au potenţialul de a se constitui ca parte a patrimoniului cultural din România. La nivel internaţional, "Patrimoniul sportului" este un subiect din ce în ce mai dezbătut, aceasta fiind şi tema propusă de ICOMOS (International Council on Monuments and Sites) cu ocazia celebrării în 2016 a "Zilei internaţionale a monumentelor şi siturilor", eveniment organizat anual în data de 18 aprilie.

    Sportul este una dintre cele mai vechi activităţi ale omului, iar mărturiile privind diversitatea şi complexitatea echipamentelor, instalaţiilor şi ansamblurilor construite, necesare practicării diverselor tipuri de activităţi sportive, poartă deseori valori remarcabile pentru dezvoltarea urbanismului, arhitecturii, artei şi tehnicii. Practicat în scopul îmbunătăţirii şi menţinerii formei fizice, dar şi agrementului şi relaxării, sportul, aşa cum îl cunoaştem astăzi, a început să se dezvolte în secolul al XIX-lea, căpătând un rol major în societatea modernă. Astăzi sportul se constituie ca un determinant al sănătăţii fizice şi mentale, un prilej de socializare şi distracţie şi, nu în ultimul rând, un factor modelator al personalităţii umane. Prin extensie, toate acele echipamente, instalaţii şi ansambluri necesare desfăşurării activităţilor sportive şi mai ales competiţiilor sportive sunt astfel reprezentative şi chiar emblematice pentru comunităţile locale, acestea fiind creatoare de valoare identitară.